Insisti sa'mi rupi sufletul
In bucatele mici si'ntunecate!
Armata ta e cuvantul ...
Nu ratezi , chiar le distrugi pe toate ;)
Apoi ma inconjori cu intuneric ,
Ma torturezi , abia ai inceput ..
Privesti , dar nu vezi nimic in intuneric..
Pacat ! Nu poti s'admiri ce ai facut ..
Da, esti orb ! dar asta nu conteaza ..
Nu simti nimic, nu te intereseaza!
Nu stii s'asculti , incerc sa'ti spun ceva
Crede'ma .. e mult mai intuneric in lumea mea :-<
Nu mai avem timp de armistitiu .. razboiul ne invaluie
Din nou, insisti sa vezi cum iadul se dezlantuie ..
Ramane de vazut cine o sa castige
Demonul din mine? ..
Continuand pe linia cu care ai inceput poemul, PACAT CA ESTI OARBA :( Pacat ca te consumi, pacat ca plangi; lacrimile tale puteau fi irosite in alt mod, de bucurie, de ciuda ca Alejandro o inseala pe Alejandra sau mai stiu eu ce.
RăspundețiȘtergereRazboi ... ce stupid. Am purtat razboaie, le'am castigat. Gustul victoriei e marginal mai putin amar decat al infrangerii. Sunt genul care filozofeaza la o ceasca de cafea, si desi majoritatea lucrurilor care ti le'am spus le'ai ignorat, profetiile mele s'au adeverit. Nu uita, nimeni nu cunoaste un barbat mai bine decat alt barbat >:D<